Acum 115 ani, la data de 20 noiembrie 1909, un eveniment semnificativ a marcat debutul aviației în România și în sud-estul Europei. Mihail Cerchez, avocat și vizionar, a pus bazele primei școli de pilotaj din țară în localitatea Chitila, lângă București. Această inițiativă a fost întreprinsă sub numele Cerchez & Co. și a reprezentat un pas important în evoluția aviației românești.
O școală modernă de pilotaj pentru România la Chitila!
În urma vizionarismului avocatului Mihail Cerchez, la Chitila, la doar câțiva pași de București, s-a deschis în 1909 poarta către cer pentru prima școală de pilotaj din România și sud-estul Europei. Cerchez & Co., societatea fondată de Cerchez, a reprezentat o rampă de lansare pentru aviația românească și un centru inovator pentru instruirea primilor piloți militari.
Cerchez & Co. a fost mult mai mult decât o școală de pilotaj. Aceasta a fost un complex integrat, cuprinzând prima companie de avioane, primul aerodrom și prima fabrică de avioane din țară. Inițiativa lui Mihail Cerchez nu doar că a introdus România pe harta aviației mondiale, dar a pus țara pe lista scurtă a națiunilor care produc avioane în serie.
Școala, condusă de instructori de zbor francezi, a fost dotată cu cinci hangare, tribune pentru spectatori și ateliere pentru construcția și repararea avioanelor. Aceasta a devenit centrul pregătirii pentru primii piloți militari români. Într-un efort colaborativ cu Arsenalul de Construcții al Armatei, s-a pus baza pentru un nou capitol în istoria aviației românești.
Aurel Vlaicu și contribuția sa în dezvoltarea aviației române
O etapă crucială a avut loc în noiembrie 1909, odată cu aprobarea Legii privind Organizarea Aeronauticii Militare. În același timp, se emitea ordinul pentru construirea avionului la Arsenalul Armatei din București, sub îndrumarea inginerului Aurel Vlaicu. Această lege a pus bazele aviației militare române și a marcat tranziția de la pionierat la recunoașterea oficială a aviației ca forță militară esențială.
Aurel Vlaicu, cel care avea să devină unul dintre cei mai remarcabili ingineri și piloți ai timpurilor, a înregistrat primul zbor românesc la 17 iunie 1910. În luna septembrie a aceluiași an, Vlaicu a realizat un zbor militar între Slatina și Piatra Olt, demonstrând utilitatea aviației în scopuri militare și făcând din România una dintre primele țări care adoptau această tehnologie.
Expansiunea școlilor de pilotaj și aeronautica militară
În continuarea eforturilor de modernizare a forțelor armate române, aprilie 1911 a marcat un moment crucial. Ministerul de Război a emis comanda pentru primele avioane Farman, semnificând debutul aprovizionării armatei cu mijloace aeriene. Această inițiativă a fost strâns legată de dezvoltarea Școlii de la Chitila, care a devenit nu doar un centru de instruire, ci și o sursă vitală pentru pregătirea ofițerilor în utilizarea avioanelor în scopuri militare.
Sublocotenentul Ștefan Protopopescu, figura centrală în această epocă de pionierat, a obținut prima licență de pilot din România în urma pregătirii sale la Școala de la Chitila. A devenit astfel primul pilot al Armatei Române în august 1911, deschizând calea pentru o generație de aviatori dedicați.
În urma comandei de avioane Farman, Școala Militară de Aviație a fost înființată la Cotroceni la 1 aprilie 1912, sub comanda maiorului Ion Macri. Aceasta a reprezentat un pas esențial în formalizarea pregătirii piloților și a consolidat rolul aviației în arsenalul militar românesc. În paralel, Liga Națională Aeriană, inițiată de Prințul George Valentin Bibescu în mai 1912, a devenit un pilon important în sprijinirea aviației naționale.
Prințul Bibescu a jucat un rol semnificativ, nu doar ca pilot și fondator al ligii, dar și prin asigurarea resurselor necesare. Liga a fost o inițiativă complexă, sprijinind financiar și tehnic aviația națională. Fondurile și avioanele furnizate de ligă au contribuit semnificativ la consolidarea capacității aviației românești.
În cadrul acestei perioade de creștere și consolidare, Școala Militară de Pilotaj de la Cotroceni, sub îndrumarea lui Ion Macri, a devenit nucleul pregătirii pentru piloții militari români. Liga Națională Aeriană a rămas un partener de încredere, oferind sprijin constant și asigurând că aviația devine o componentă vitală a apărării naționale.
Astfel, între anii 1911 și 1912, România a văzut înfăptuirea unei viziuni îndrăznețe, de la comanda primelor avioane la înființarea Școlii Militare de Pilotaj și sprijinul constant al Ligii Naționale Aeriane. Această perioadă a reprezentat un pilon esențial în construirea unei forțe aeriene românești puternice și a consolidat statutul țării ca unul dintre pionierii aviației în Europa.
Legea privind Organizarea Aeronauticii Militare
Într-un moment crucial din istoria aviației militare române, luna aprilie a anului 1913 a marcat o schimbare semnificativă prin adoptarea unei legi revoluționare privind Organizarea Aeronauticii Militare. Această lege a jucat un rol esențial în conturarea structurii aeronauticii militare și în stabilirea unui cadru instituțional solid pentru dezvoltarea rapidă a capacității aviației românești.
Legea a avut implicații semnificative asupra aviației militare românești, oferind un cadru legal clar pentru consolidarea și extinderea capacității acesteia. Prin instituirea a două ramuri – aviație și baloane – a permis specializarea și concentrarea eforturilor în dezvoltarea tehnologiilor aeriene.
Legea adoptată în aprilie 1913 a adus un nivel de standardizare și organizare care a facilitat dezvoltarea rapidă a aviației militare. Aceasta a stabilit condițiile de admitere la școlile de pilotaj, sistemul de licențiere a piloților, primelor salariale de zbor și a impus un program de formare continuă a personalului navigant.
Această legislație a pus bazele unei evoluții continue, consolidând rolul României printre pionierii aviației în Europa și asigurând dezvoltarea continuă a capacității aeronautice militare.
Concluzie
Astfel, inițiativa lui Mihail Cerchez a fost un pas crucial în dezvoltarea aviației românești, plămădind un teren fertil pentru inovație și pregătire militară. Chitila, cu școala și aerodromul său, a devenit un loc emblematic în istoria aviației, marcând nașterea unei noi ere pentru România în zbor.
La acea vreme, aviația era într-o fază incipientă a dezvoltării, iar Aurel Vlaicu a fost unul dintre pionierii care au explorat și au contribuit la progresul acestei noi domenii. Deschiderea școlii de pilotaj la Chitila a marcat un moment important în istoria aviației românești, oferind instruire practică pentru cei interesați să devină piloți.
România a devenit una dintre primele țări din lume care a înzestrat forțele armate cu aerostate și avioane, datorită inițiativelor pionierilor precum Mihail Cerchez, Aurel Vlaicu și Ștefan Protopopescu.
