Dacă ar fi să descrieți o localitate din imediata apropiere a capitalei României, probabil v-ați gândi la un loc prins între agitația urbană și liniștea rurală. Tunari, o comună din nordul județului Ilfov, este exact un astfel de loc: o entitate administrativă care a cunoscut o transformare spectaculoasă în ultimele decenii, devenind un exemplu viu al modului în care periferia unui mare oraș se reinventează. Situată la o aruncătură de băț de București, comuna Tunari, formată din satele Tunari și Dimieni, nu mai este de mult timp doar un punct pe hartă, ci o comunitate vibrantă, în plină expansiune, care încearcă să-și găsească echilibrul între moștenirea sa agrară și presiunea dezvoltării imobiliare.
Pentru a înțelege pe deplin ce înseamnă Tunari astăzi, este necesar să facem o călătorie în timp și spațiu, să-i explorăm istoria, geografia, economia și, mai ales, sufletul comunității care o animă. Această comună este un microcosmos al României post-decembriste, un loc unde trecutul agricol se întâlnește cu viitorul rezidențial și logistic, creând un peisaj complex, plin de oportunități, dar și de provocări.
Istoria comunei Tunari este, în esență, o oglindă a istoriei Câmpiei Vlăsiei și a zonei din jurul Bucureștiului. Nu este o istorie a marilor bătălii sau a evenimentelor care au schimbat soarta țării, ci una a muncii pământului, a moșiilor boierești și a transformărilor administrative care au modelat treptat identitatea locală.
Primele mențiuni și originile numelui
Numele satului de reședință, Tunari, pare să aibă o rezonanță militară, iar tradiția locală și cercetările istoricilor confirmă această ipoteză. Se crede că denumirea provine de la corpul de ostași specializați în mânuirea tunurilor – tunarii – care făceau parte din armata Țării Românești. În secolele XVII-XVIII, domnitorii, precum Matei Basarab, aveau nevoie de trupe loiale și bine pregătite pentru a apăra cetatea de scaun a Bucureștiului. Aceste trupe primeau adesea pământ în apropierea capitalei, atât ca răsplată pentru serviciile lor, cât și pentru a putea fi mobilizate rapid în caz de nevoie. Astfel, pe aceste meleaguri s-ar fi așezat un grup de tunari, dând naștere unei așezări care le-a purtat numele peste veacuri.
Celălalt sat component, Dimieni, are o origine toponimică mai puțin clară, dar cel mai probabil este un nume derivat dintr-un antroponim, adică numele unui vechi proprietar de pământ sau al unui întemeietor de comunitate, probabil un anume Dima sau Dimian.
Perioada moșiilor boierești și formarea comunei
Timp de secole, teritoriul actualei comune a fost fragmentat în moșii aparținând marilor familii boierești ale Țării Românești, precum Ghica, Filipescu sau Văcărescu. Aceste moșii erau exploatate agricol, iar țăranii care le munceau erau, în majoritatea lor, clăcași. Viața se desfășura lent, în ritmul anotimpurilor, iar așezările erau mici și răsfirate. Reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza din 1864 a reprezentat un moment de cotitură, prin care o parte din pământ a fost transferată în proprietatea țăranilor, marcând începutul unei noi etape în dezvoltarea comunităților rurale.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în contextul modernizării administrative a Regatului României, se formează comuna Tunari-Dimieni, ca parte a plășii Dâmbovița din județul Ilfov. Documentele vremii descriu o comună predominant agricolă, cu o populație care se ocupa de cultivarea cerealelor și creșterea animalelor pentru a aproviziona piața în continuă creștere a Bucureștiului.
Transformările din secolul XX și perioada comunistă
Prima jumătate a secolului XX nu a adus schimbări majore, comuna păstrându-și caracterul rural. Adevărata ruptură s-a produs odată cu instaurarea regimului comunist. Procesul de colectivizare forțată a agriculturii a distrus proprietatea privată și a schimbat fundamental modul de viață al locuitorilor. Au fost înființate Gospodării Agricole Colective (GAC), iar pământul a devenit proprietate de stat.
Din punct de vedere administrativ, Tunari a trecut prin mai multe reorganizări. În 1950, a fost arondată raionului 1 Mai din orașul București, iar apoi raionului Buftea. În 1968, odată cu revenirea la organizarea pe județe, a redevenit parte a județului Ilfov, iar în 1981, când Ilfovul a fost desființat temporar, a fost integrată în Sectorul Agricol Ilfov, o structură administrativă subordonată direct municipiului București. În această perioadă, numele compus Tunari-Dimieni a fost simplificat, comuna primind denumirea oficială de Tunari.
Geografie și cadru natural: Între câmpie și aeroport
Amplasarea geografică este, fără îndoială, cel mai important atu al comunei Tunari în prezent. Ea funcționează ca o punte între capitală și restul țării, beneficiind de proximitatea unor noduri de infrastructură vitale.
Așezare și conectivitate
Comuna este situată în Câmpia Română, mai precis în Câmpia Vlăsiei, în partea de nord a municipiului București. Vecinii săi direcți sunt orașele Otopeni la vest și Voluntari la sud, și comunele Balotești la nord și Ștefăneștii de Jos la est. Această poziționare este strategică. La doar câțiva kilometri distanță se află Aeroportul Internațional „Henri Coandă”, cel mai mare din țară. De asemenea, comuna este flancată de artere de transport majore: Șoseaua de Centură a Bucureștiului la sud, Autostrada A3 (București-Ploiești) la est și Drumul Național 1 (DN1) la vest. Această rețea de drumuri transformă Tunari într-o locație extrem de accesibilă, un factor cheie care a alimentat dezvoltarea sa recentă.
Relief, hidrografie și resurse naturale
Relieful este unul tipic de câmpie, plat, fără denivelări semnificative, ceea ce a favorizat dintotdeauna agricultura și, mai nou, construcțiile. Solurile predominante sunt cernoziomurile, recunoscute pentru fertilitatea lor ridicată, ceea ce explică tradiția agricolă a zonei.
Teritoriul comunei este traversat de la nord la sud de râul Pasărea, un afluent al Dâmboviței. Cursul său a fost amenajat, creând lacuri antropice care fac parte din salba de lacuri din jurul capitalei. Aceste întinderi de apă, precum Lacul Tunari, joacă un rol important nu doar în echilibrul ecologic, ci și ca zone de agrement, aducând o pată de natură în peisajul tot mai urbanizat. Ele sunt ca niște oglinzi lichide care reflectă cerul și, metaforic, transformările rapide ale comunității de pe malurile lor.
Vegetația naturală, formată odinioară din faimoșii Codri ai Vlăsiei, a fost înlocuită aproape în totalitate de terenuri agricole și, mai recent, de zone rezidențiale. Au mai rămas doar pâlcuri izolate de pădure, în special cu arbori de esență moale precum salcâmul.
Populație și dezvoltare demografică: O comunitate în plină explozie
Dacă ar fi un singur cuvânt care să descrie evoluția demografică a comunei Tunari în ultimii 20 de ani, acela ar fi „explozie”. De la o comunitate rurală relativ mică și stabilă, Tunari a devenit unul dintre polii de creștere demografică ai județului Ilfov.
O creștere fără precedent
Datele recensămintelor sunt grăitoare. Dacă în 2002, comuna avea o populație de aproximativ 3.700 de locuitori, în 2011 numărul acestora a crescut la peste 6.600.
Recensământul din 2021 a confirmat tendința, înregistrând o populație de peste 15.600 de locuitori. Această creștere de peste 400% în mai puțin de două decenii este remarcabilă și se datorează aproape exclusiv unui singur fenomen: migrația populației din București către zonele suburbane.
Structura noii comunități
Cei care aleg să se mute în Tunari sunt, în marea lor majoritate, familii tinere, cu venituri medii și peste medie, în căutarea unui spațiu de locuit mai generos, a unei curți și a unei vieți mai liniștite decât cea oferită de aglomerația urbană. Acest aflux de populație tânără a schimbat complet profilul demografic al comunei, scăzând vârsta medie și crescând ponderea populației active.
Din punct de vedere etnic și confesional, comunitatea este omogenă.
Marea majoritate a locuitorilor sunt români și de religie ortodoxă, la fel ca în restul regiunii Muntenia. Noii veniți s-au integrat în comunitatea existentă, creând un amestec social interesant, unde tradițiile locale coexistă cu un stil de viață modern, specific mediului urban.
Economie și infrastructură: Motorul dezvoltării locale
| Categorie | Metrica | Valoare |
|---|---|---|
| PIB local | Crestere anuala | 3.5% |
| Numar de locuri de munca create | Anul curent | 1000 |
| Investitii in infrastructura | Valoare totala | 10 milioane lei |
Transformarea demografică a fost însoțită, în mod firesc, de o transformare economică profundă. Tunari nu mai este doar un sat-dormitor pentru București, ci a devenit un centru economic în sine, profitând din plin de avantajele sale geografice.
De la agricultură la logistică și servicii
Agricultura, deși încă practicată pe suprafețe semnificative, nu mai reprezintă motorul economiei locale. Rolul său a fost preluat de sectorul serviciilor și, în special, de cel logistic. Proximitatea față de aeroport și de marile artere rutiere a atras numeroase companii care au construit aici depozite, centre logistice și parcuri industriale. Aceste investiții au creat locuri de muncă și au generat venituri importante la bugetul local, finanțând dezvoltarea infrastructurii.
În paralel, creșterea populației a stimulat apariția unei rețele de mici afaceri locale: magazine, restaurante, cafenele, farmacii, cabinete medicale, grădinițe private și diverse servicii menite să răspundă nevoilor noilor locuitori. Comuna a devenit un stup de activitate economică, un loc unde spiritul antreprenorial a găsit un teren fertil.
Infrastructura: Între progres și provocări
Dezvoltarea rapidă a pus o presiune uriașă pe infrastructura existentă. Administrația locală s-a confruntat cu provocarea de a extinde rețelele de utilități (apă, canalizare, gaze naturale, electricitate) într-un ritm care să țină pasul cu boom-ul imobiliar. S-au făcut progrese considerabile, iar astăzi o mare parte din comună beneficiază de utilități moderne, însă extinderea continuă a zonelor rezidențiale menține această provocare pe ordinea de zi.
Infrastructura rutieră este un alt punct sensibil. Deși comuna este bine conectată la nivel regional, rețeaua de străzi interioare, proiectată pentru un trafic mult mai redus, se confruntă adesea cu ambuteiaje, în special la orele de vârf. Modernizarea și lărgirea drumurilor, precum și crearea de noi căi de acces, reprezintă o prioritate constantă pentru autoritățile locale.
Viața de zi cu zi în Tunari: Între tradiție și modernitate
Cum este, așadar, viața într-o comună aflată într-o asemenea dinamică? Este o combinație de elemente, uneori contradictorii, care definesc experiența de a locui în Tunari astăzi.
Educație, cultură și viață spirituală
Creșterea numărului de copii a impus investiții masive în infrastructura educațională. Comuna dispune de școli și grădinițe, care au fost modernizate și extinse pentru a face față cererii. Pe lângă sistemul public, au apărut și numeroase instituții de învățământ private, oferind alternative pentru părinți.
Viața spirituală a comunității este centrată în jurul bisericilor ortodoxe. Biserica „Sfântul Nicolae” din satul Tunari și Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Dimieni nu sunt doar lăcașuri de cult, ci și monumente care păstrează o parte din istoria locului.
Provocări și perspective de viitor
Tunari se află la o răscruce. Succesul său ca destinație rezidențială a adus cu sine și provocări semnificative. Principala provocare este gestionarea sustenabilă a creșterii. Cum se poate continua dezvoltarea fără a sacrifica spațiile verzi și calitatea vieții? Cum poate fi fluidizat traficul și cum poate fi îmbunătățită infrastructura pentru a servi o populație tot mai numeroasă?
Viitorul comunei depinde de capacitatea de a găsi răspunsuri la aceste întrebări. Tunari are potențialul de a deveni un model de dezvoltare suburbană, un loc care îmbină avantajele proximității față de capitală cu o calitate superioară a vieții. Este un șantier perpetuu al viitorului, un loc unde fiecare nouă casă construită și fiecare nouă stradă asfaltată adaugă un nou strat la povestea sa. Pentru locuitorii săi, vechi și noi, Tunari nu este doar o adresă, ci un proiect comun: acela de a construi o comunitate modernă, funcțională și primitoare, pe fundația solidă a istoriei sale.
Un alt articol interesant despre zona Ilfovului este Buftea face istorie: primul oraș din județul Ilfov. Acest oraș are o importanță deosebită în regiune și merită să fie explorat pentru a descoperi frumusețea și istoria sa bogată.
FAQs
Care este amplasarea comunei Tunari?
Comuna Tunari este situată în județul Ilfov, în regiunea Muntenia, în partea de sud a României.
Câte sate sunt incluse în comuna Tunari?
Comuna Tunari este formată din două sate: Tunari și Dimieni.
Care este populația comunei Tunari?
Conform datelor recensământului din 2011, comuna Tunari avea o populație de aproximativ 8.000 de locuitori.
Care este istoria comunei Tunari?
Comuna Tunari a fost înființată în anul 1968, prin unirea satelor Tunari și Dimieni.
Care sunt principalele activități economice din comuna Tunari?
Economia comunei Tunari este predominant agricolă, cu o producție de legume, fructe și cereale. De asemenea, există și o dezvoltare a sectorului de servicii, datorită proximității de București.
Care sunt obiectivele turistice din comuna Tunari?
În comuna Tunari se găsesc mai multe obiective turistice, printre care se numără Biserica „Sfântul Nicolae” din Tunari, dar și peisaje naturale pitorești și posibilități de agrement în aer liber.
